În cadrul studierii istoriei scrisului trebuie să ne oprim asupra unei scrieri deosebit de decorative, specifice culturii noastre, este vorba de scrisul arhaic românesc.
Europa răsăriteană a primit scrisul prin intermediul celor doi călugări misionari Chiril şi Metodie. Traducând în limba slavă (în veacul al IX-lea limbile slave erau încă foarte apropiate unele de altele) cărţile de cult creştin din limba greacă, Chiril a întocmit şi un alfabet slav pornind de la scrierea cursivă minusculă greacă (bizantină) pe care a stilizat-o. Din cele 38 semne ale alfabetului, 24 erau împrumutate din scrierea greceasca. Celelalte au fost luate din alfabetele orientale (în primul rând din cel ebraic) mult stilizate şi adaptate nevoilor scrierii fonetice slave. Alfabetul se numeşte GLAGOLITIC. Această scriere a devenit cu timpul puţin lizibilă din cauza copierilor neîngrijite. Se pare că pentru acest motiv în secolul al X-lea ucenicii lui Chiril şi Melodie întocmesc un nou alfabet, mult mai asemănător cu cel grecesc, numit CHIRILIC în cinstea marelui înaintaş.
Ca urmare a strânselor legături ale statelor feudale româneşti cu statele vecine slave, scrierea slavă chirilică s-a răspândit şi pe teritoriul ţărilor române.
Începând cu secolul al XVI-lea alfabetul chirilic este folosit la noi în limba română, iar în anul 1860, ca urmare a mişcărilor revoluţionare de la 1848 şi a Unirii Principatelor din 1859, alfabetul chirilic va fi înlocuit în ţara noastră cu cel latin corespunzător foneticii limbii, latine în esenţa ei.
Forma literelor chirilice îşi mai exercită totuşi influenţa asupra scrierii decorative arhaice româneşti.
SCRISUL, Cseh Gusztáv – editura DACIA 1973
Definiţie 'arhaic'
- Care aparţine sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut;
- Foarte vechi, străvechi, ieşit de mult din uz, învechit, primitiv;
- Cea mai veche eră geologică;